Situația conflictului dintre populația de oameni și urși în România este marcată de o abordare reactivă, în detrimentul unei strategii de management preventiv. În loc să se investească în măsuri care să limiteze contactul dintre specii, se plătește cu sume mari din buget pentru pagouile cauzate. Lipsa unor reguli clare și a unei infrastructuri adecvate facilitează prezența animalelor sălbătice în apropierea locuințelor și a zonelor de activitate umană.
Un aspect critic vizează lipsa unui centru oficial de adăpost pentru urșii problemă. Deși un astfel de proiect a fost inițiat acum câțiva ani, acesta a fost blocat. Diana Buzoianu a declarat că lucrările au fost oprite fără o justificare validă, deși proiectul era finanțat prin fonduri europene. Motivul invocat a fost prezența unor mlaștini în teren, un detaliu care, conform ministrului, nu ar fi trebuit omis în studiul de fezabilitate.
Gestionarea deșeurilor reprezintă o altă problemă majoră în zonele turistice și de frontieră cu pădurea. În prezent, lipsesc legi care să impună amenzi consistente pentru municipalități în cazul lipsei unor spații de depozitare inaccesibile animalelor. Chiar și în zone precum Băile Balvanyos, unde au fost instalate cuști speciale și sistile cu gard electric, problema persistă. George Lupu a susținut că eșecul constă în faptul că ursul trebuie să nu mai poată accesa gunoiul pentru a nu mai fi atras de acesta.
Specialiștii și autoritățile locale subliniază necesitatea unei intervenții timpurii și a securizării mediului urban. Mihai Pop, specialist în carnivore mari, a menționat că există soluții pentru securizarea deșeurilor prin iluminat sau în zonele cu străzi înguste. Totodată, Attila Korodi a explicat că în anumite zone animalele nu caută gunoaie, ci vin direct în curțile oamenilor pentru hrană, ceea ce necesită un management de stat pentru reducerea numărului de exemplare.
Fermierii sunt, de asemenea, implicați în gestionarea riscurilor, însă eficacitatea măsurilor lor este limitată. Deși se folosesc garduri electrice, un fermier a relatat că animalele reușesc să treacă prin ele fără succes. Această lipsă de control asupra hranei și a traseelor urșilor transformă vizitele acestora în riscuri constante. Fără un management eficient, specialistul Mihai Pop avertizează că se va intra într-un ciclu continuu de protecție și împușcare a animalelor.
În România, gestionarea resurselor naturale și a siguranței publice implică adesea dezbateri privind utilizarea fondurilor europene și eficiența instituțiilor de stat. În contextul actual, gestionarea riscurilor în zonele de frontieră sau de pădure rămâne un subiect de actualitate, fiind necesară o abordare care să combine protecția speciilor cu siguranța cetățenilor din zonele intravilane.