Autorul Ken Follett a oferit detalii despre procesul de creație din spatele celei mai recente lucrări a sale, intitulată Stonehenge. Cercul Zilelor. Această carte a fost lansată în limba română de către Editura RAO, oferind cititorilor o privire asupra modului în care scriitorul a abordat o perioadă istorică marcată de lipsa documentelor scrise. Ken Follett a explorat misterele monumentului emblematic, concentrându-se pe întrebările legate de construcția și scopul acestuia.
Ken Follett a declarat că a fost atras de monumentul Stonehenge din cauza a două mari mistere care persistă până în prezent. Primul mister vizează modul în care au fost ridicate aceste structuri, în timp ce al doilea se referă la motivul real pentru care au fost construite. Deși arheologii au identificat parțial sursa materialelor, menționând că pietrele au fost transportate din West Wood, aflat la aproximativ 27 de kilometri distanță, motivul construcției rămâne un mister complet pentru cercetători.
În timpul documentării, Ken Follett a descoperit aspecte surprinzătoare despre tehnologia rudimentară a epocii. Oamenii care au ridicat acest monument nu utilizau roata și nici nu aveau animale pentru transportul încărcăturilor grele. Astfel, mutarea pietrelor uriașe a fost realizată exclusiv prin efortul unor mulțimi de oameni care trăgeau de frânghii. Această realitate istorică a influențat modul în care autorul a construit cadrul narativ al cărții sale.
Documentarea pentru o perioadă atât de îndepărtată a reprezentat o provocare majoră față de epoci precum cea Tudor sau Georgiană. Ken Follett a explicat faptul că, acolo unde au existat dovezi istorice, a urmat aceste date, însă în absența lor a trebuit să facă presupuneri bazate pe informațiile limitate disponibile. Lucrarea este plasată într-o perioadă în care nu exista niciun limbaj scris sau documente care să poată confirma faptele istorice.
Lipsa scrierii a influențat direct stilul de scriere al autorului, deoarece majoritatea oamenilor din Epoca Pietrei aveau capacități numerice foarte limitate. Ken Follett a menționat că aceștia foloseau părțile corpului ca repere, putând număra probabil până la aproximativ 27. Din acest motiv, personajele nu pot utiliza unități de măsură sau cifre mari, cum ar fi „o sută de yarzi” sau „cincizeci de oameni”, ceea ce a făcut gestionarea textului mult mai dificilă.
Publicarea unor astfel de opere literare de succes se înscrie într-un context cultural în care autorii caută să reconstruiască perioadele lipsite de documente oficiale. În istoria generală, perioadele preistorice sunt studiate prin arheologie, deoarece lipsa scrisului face ca orice detaliu despre viața cotidiană să fie o reconstrucție bazată pe dovezi materiale, spre deosebire de epocile moderne unde arhivele oferă date precise.