Marius Tudosiei, proprietarul restaurantului Băcănia Veche din București, a evidențiat o mare discrepanță în comportamentul consumatorilor români față de achiziții. În cadrul unei emisiuni pentru afacerile românești, acesta a observat că, deși oamenii petrec săptămâni întregi analizând oferte pentru obiecte durabile, precum mașini, televizoare sau haine, aceștia depun un efort minim în a verifica sursa și calitatea alimentelor pe care le consumă cotidian.
„În momentul în care vrem să ne cumpărăm ceva – un televizor, o mașină, o haină, o rachetă de tenis – ne documentăm câte două-trei săptămâni, ne ducem la vizionări, testăm. În timp ce punem zero efort în a ne documenta ce băgăm în noi. Mie asta mi se pare paradoxul cel mai mare al zilelor pe care le trăim. Tratăm cu atâta superficialitate ceva care, în final, se poate dovedi letal pentru noi”, a declarat Tudosiei.
Un exemplu de procese de aprovizionare a fost cel al sparanghelului. În sezon, restaurantul a colaborat cu un producător din Comana care livra produsul la doar câteva ore după recoltare. În schimb, în extrasezon, acest ingredient este adus din Peru sau Germania, după un transport care implică depozitare, containere și zboruri, pierzând astfel prospețimea. Tudosiei a menționat că o logică similară se aplică și pentru smochinele din Turcia sau tomatele consumate în luna decembrie.
Antreprenorul a criticat și modul în care retailul modern poziționează produsele locale. El a dat exemplul laptelui de bivoliță, menționând că în timp ce el vinde sticla de doi litri cu 27 de lei, în supermarketuri prețul poate ajunge la aproape 32 de lei pe litru. Această situație poate duce la scăderea cererii pentru producătorii mici. Un alt caz menționat a fost cel al unui producător de speltă bio din România, care își vinde întreaga producție în Germania și Austria, deoarece în țară nu există o masă critică de cumpărători.
Ca soluție, Tudosiei propune construirea unor surse directe pentru ingrediente esențiale, precum fermele de lângă oraș sau producătorii de pe trasee. El a subliniat importanța calității prin exemplul ouălor, observând că o diferență de preț poate însemna o consistență complet diferită a albușului. În încheiere, acesta a argumentat că educația alimentară ar trebui să fie o disciplină în școli și a afirmat că atenția la alimentație este o investiție, având în vedere costurile medicale ridicate.