În cantonul Berna, în regiunea Jura, au fost identificate peste 2.200 de fragmente ale meteoritului Twannberg, un corp ceresc de o raritate extremă. Obiectul cosmic s-a dezintegrat în momentul intrării în atmosfera Pământului, acum aproximativ 175.000 de ani, împrăștiind resturile pe o suprafață de aproximativ șase kilometri. Descoperirile au fost efectuate în zonele Twannberg și Mont Sujet, situate deasupra lacului Biel, într-o regiune care este monitorizată de cercetători de decenii de zile.
Corpul ceresc respectiv ar fi avut un diametru cuprpins între patru și 20 de metri, având o masă estimată de cel puțin 250 de tone. Primul fragment cunoscut a fost găsit pe 9 mai 1984 de către un fermier elvețian, care a identificat un bloc metalic de aproximativ 15 kilograme. Analizele ulterioare au confirmat că acest obiect provine din spațiul cosmic și este compus din fier, marcând începutul unei lungi perioade de cercetare a zonei.
Geologul Beda Hofmann, de la Muzeul de Istorie Naturală din Berna, a subliniat evoluția rapidă a numărului de descoperiri prin utilizarea detectoarelor de metale. Acesta a precizat că, în urmă cu zece ani, în regiune erau înregistrate doar 400 de fragmente, însă în prezent numărul acestora a depășit pragul de 2.200 de bucăți. Această creștere indică faptul că resturile meteoritului s-au răspândit pe o zonă mult mai vastă decât se estimase inițial.
Meteoritul Twannberg este clasificat în grupa extrem de rară de meteoriți de fier IIG, fiind singurul exemplar de acest tip cunoscut până în prezent în Europa. Caracteristica sa distinctivă constă într-un conținut de nichel neobișnuit de scăzut și o concentrație ridicată de fosfor. Aceste trăsături chimice sunt de o importanță majoră pentru cercetători, oferind indicii esențiale despre compoziția și evoluția corpurilor cerești din Sistemul Solar.
Unele dintre fragmentele găsite la altitudini mai mari pot fi atribuite mișcărilor glaciare din trecut. În urmă cu 175.000 de ani, regiunea era acoperită de ghețari care depășeau un kilometru grosime, iar aceste resturi metalice au fost transportate de procesele glaciare. Astfel, fragmentele servesc drept mărturii ale două perioade distincte: impactul din spațiul cosmic și perioada glaciațiunii care a modelat topografia locală.
Căutările în zonele de studiu sunt însă complexe din cauza prezenței numeroaselor obiecte metalice care nu au origine cosmică, precum cuie sau folii de aluminiu. Pentru a efectua aceste cercetări, persoanele interesate trebuie să obțină o autorizație de la serviciul arheologic competent. Procesul de identificare a fragmentelor rămâne un instrument valoros pentru înțelegerea istoriei impactului și a evoluției materiei în sistemul nostru solar.
Contextul geografic al descoperirii este unul deosebit de interesant, deoarece zona de studiu a fost influențată de mișcările glaciare masive. În timpul penultimei glaciațiuni, regiunea era acoperită de straturi de gheață de peste un kilometru grosime, ceea ce a influențat poziția finală a fragmentelor de fier. Această istorie geologică explică modul în care obiectele cerești au fost redistribuite pe suprafața de șase kilometri din regiunea Jura.