Rezultatele testelor PISA evidențiază o situație critică în sistemul de educație din România, conform analizei profesorului universitar Dragoș Iliescu. Acesta a explicat, în cadrul emisiunii „În fața ta” de la Digi24, că scăderea scorurilor nu este o surpriză, deoarece studiile internaționale de ultimul an indicau o tendință negativă în Europa. România pare să fie mai dezavantajată față de alte țări, în contextul în care scorurile medii ascund probleme structurale profunde.
Un aspect central al diagnosticului este accentuarea disparităților sociale dintre elevi. Dragoș Ilieșcu subliniază că diferențele dintre copiii proveniți din familii cu statut socioeconomic ridicat și cei din familii cu resurse limitate sau din zone defavorizate au crescut. Această evoluție este îngrijorătoare, deoarece politicile publice au avut ca scop prevenirea acestor dezechilibre, însă datele arată că disparitatea a crescut în loc să diminueze.
În ceea ce privește poziția României în ierarhia europeană, profesorul menționează că țara se compară cu economiile dezvoltate din vestul Europei. În acest context, România se află într-o poziție defavorabilă, având scoruri mai slabe decât Bulgaria și Cipru. Această comparație este relevantă pentru aspirațiile de integrare în clubul țărilor dezvoltate, unde disparitățile sociale sunt un indicator de performanță a sistemului de învățământ.
Problema lipsei de continuitate în reformele educaționale a fost de asemenea evidențiată de Dragoș Iliescu. Acesta a explicat faptul că reformele necesită decenii pentru a produce efecte vizibile, amintind de impactul reformelor lui Spiru Haret. În prezent, resursele sunt risipite în prea multe direcții simultane, precum digitalizarea sau formarea profesorilor prin PNRR, fără a exista o strategie de lungoă durată care să asigure succesul.
Sistemul de educație este afectat de o fragmentare a direcțiilor de dezvoltare, ceea ce limitează impactul investițiilor. Profesorul a menționat că, deși există fonduri pentru formarea cadrelor didactice sau pentru digitalizare, resursele sunt distribuite în 4-5 direcții diferite, fără a rămâne un fundament solid. Această abordare fragilă împiedică implementarea unor metode pedagogice bazate pe demonstrații științice solide, care sunt necesare pentru schimbări reale.
Evoluția sistemului de învățământ este strâns legată de capacitatea statului de a menține politici publice constante. În România, reformele sunt adesea de natură conjuncturală, ceea ce duce la o lipsă de stabilitate în procesul de învățare. Fără o strategie pe termen lung care să asigure continuitatea, eforturile de modernizare rămân incomplete și nu reușesc să reducă decalajul dintre grupurile de elevi din societate.