România se confruntă cu dificultăți în procesul de recrutare a forței de muncă din afara Uniunii Europene, în contextul unor blocaje administrative. Estimările indică faptul că, până în anul 2026, pe piața muncii din România ar putea fi admiși până la 90.000 de noi lucrători străini. Totuși, decizia Curții de Apel București a dus la suspendarea executării Ordinului nr. 1073/2026 privind lista ocupațiilor deficitare, afectând fluxurile de înregistrare.
Decizia instanței a provocat dezactivarea temporară a unor funcționalități de pe platforma WorkinRomania, în special pentru înregistrarea angajatorilor și depunerea cererilor unice pentru vizele de lungă ședere de tip D/AM2. Inspectoratul General pentru Imigrări a precizat că această situație nu este cauzată de o problemă tehnică a platformei, însă fluxurile de autorizare sunt suspendate. Acest blocaj afectează direct companiile care încearcă să își planifice necesarul de personal și să estimeze momentul sosirii lucrătorilor.
Procesul de recrutare internațională este descris ca fiind unul complex, care depășește simpla identificare a unui candidat potrivit. După selecție, urmează etape precum pregătirea dosarului, verificarea documentelor, organizarea transportului și asigurarea cazării pentru noul angajat. Eugen Saulea, fondator ESSA Group, subliniază că un proces de recrutare este complet abia când lucrătorul începe efectiv activitatea, iar orice blocaj într-un singur pas poate genera costuri suplimentare și dificultăți operaționale.
Pentru angajatori, lipsa predictibilității în procedurile administrative se transformă rapid într-o problemă de business, nu doar una de tip administrativ. Un post neocupat poate duce la echipe incomplete, ore suplimentare sau producție sub capacitate, generând costuri neprevăzute. Eugen Saulea afirmă că „incertitudinea are un cost”, subliniind că companiile au nevoie de un traseu administrativ pe care să îl poată anticipa pentru a construi planuri de business stabile.
Digitalizarea prin platforma WorkinRomania, lansată în august, urmărește simplificarea accesului lucrătorilor străini, însă aceasta nu poate înlocui nevoia de reguli clare. Deși un sistem electronic integrat poate facilita relația dintre angajatori și instituții, el necesită continuitate și termene predictibile. În acest context, companiile au nevoie de un mecanism de recrutare care să fie transparent și funcțional, începând de la pregătirea dosarului și până la integrarea socială a angajatului.
Necesitatea de a atrage forță de muncă din afara Uniunii Europene rămâne o prioritate pentru stabilitatea economică, însă procesul depinde de claritatea legislativă. În contextul actual, unde piața de muncă din România depinde de importul de personal pentru a acoperi deficitul de ocupare, stabilitatea procedurilor este esențială. Fără un cadru administrativ stabil, companiile nu pot gestiona eficient atât procesul de recrutare, cât și integrarea pe termen lung a noilor lucrători.