România se poziționează ca a doua țară europeană cu cea mai mică dependență de importurile de petrol, conform datelor Eurostat pentru anul 2024. Deși procentul de 77% este considerat ridicat, țara este mult mai puțin vulnerabilă decât alte economii mari din Europa. În acest clasament, doar Danemarca prezintă o dependență mai redusă, de doar 58,1%, în timp ce restul statelor europice depind semnificativ de resursele externe pentru a-și susține consumul de energie.
Diferența de dependență este vizibilă în comparație cu alte state europene, precum Ungaria, care are o rată de 83,5%. Italia este situată la un nivel de 89,8%, Germania la 96,9%, iar Franța atinge o dependență de 99,8%. Aceste cifre evidențiază faptul că România, deși importă volume importante, dispune de o bază de producție internă care reduce ponderea necesarului acoperit din exterior față de marile economii ale continentului.
La nivelul Uniunii Europene, necesarul de petrol este acoperit în mare parte prin importuri, având o rată generală de 96,6%. În 2024, importurile totale în UE au fost de 471,3 milioane de tone, în timp ce producția internă a fost de doar 15,5 milioane de tone. Cele mai mari volume de petrol au intrat în Țările de Jos, cu 138,3 milioane de tone, urmate de Germania cu 117,8 milioane și Spania cu 85,8 milioane de tone.
În România, volumul de petrol importat este semnificativ în raport cu consumul total de resurse. Datele Institutului Național de Statistică arată că, în 2025, țara a importat aproximativ 8,9 milioane de tone de petrol, dintr-un consum de circa 11,4 milioane de tone. În primele patru luni ale anului 2026, țițeiul importat a reprezentat circa 72,8% din totalul resurselor utilizate în România, subliniind importanța furnizorilor externi.
Dependența de furnizori specifici reprezintă un risc pentru stabilitatea pieței de combustibili în România. Kazahstanul este identificat ca fiind principala sursă externă de petrol pentru țara. Deși România nu este în topul dependenței de importuri la nivel european, orice perturbare a rutelor de aprovizionare sau a furnizorilor de petrol poate afecta rapid prețurile la rafinării și, ulterior, costurile la pompe.
Contextul pieței de energie este marcat de volatilitate, în special după atacurile asupra transporturilor din zona Strâmtorii Ormuz. Prețul petrolului Brent a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, iar în 2024 petrolul era deja cu 65,7% mai scump față de valorile de la sfârșitul anului 2025. Această evoluție a prețurilor afectează direct costurile de transport și prețul combustibililor în întreaga Uniune Europeană.