Rezultatele alegerilor din Serbia și Brazilia, desfășurate duminică, 25 octombrie, au marcat o întrerupere a ascensiunii extremei drepte în aceste regiuni. În Serbia, Aleksandar Vuèić a recunoscut faptul că Lista Studenților a obținut majoritatea în parlament, în timp ce în Brazilia, Lula da Silva l-a învins pe Flavio Bolsonaro. Aceste rezultate ridică întrebări dacă asistăm la o schimbare de direcție sau doar la un interludiu temporar în contextul politic global.
În Serbia, Lista Studenților a reușit să depășească jumătatea voturilor, într-un context în care prezența la urne a fost una dintre cele mai mari din ultimele decenii. Alianța lui Aleksandar Vuèić a rămas în jurul a patruzeci la sută, deși acesta deține controlul asupra președinției până în mai 2027. Noua majoritate parlamentară, care nu posedă structura unui partid clasic, va trebui să guverneze într-un sistem unde administrația și presa sunt controlate de fosta putere.
Contextul sârbesc este marcat de o istorie a mișcărilor studențești, precum mișcarea Otpor din octombrie 2000, care a contribuit la căderea lui Slobodan Milo¹ević. Totuși, reformele de după acea perioadă s-au blocat, iar puterea a revenit în mâinile unor figuri din vechiul regim, precum Aleksandar Vuèić, fost ministru al informațiilor. Această evoluție demonstrează dificultatea de a schimba structura statului printr-un singur scrutin electoral.
În Brazilia, Lula da Silva a reușit o revenire spectaculoasă, câștigând cu 51,79% față de 48,21% în fața lui Flavio Bolsonaro, după ce în primul tur conducea în urma lui Bolsonaro, care avea 47% față de 45%. Această victorie este considerată un eveniment fără precedent de la revenirea la alegeri directe în 1989. Totuși, Flavio Bolsonaro a anunțat că nu recunoaște rezultatul și va cere anularea alegerilor, amintind de asaltul asupra instituțiilor de la Brasília din ianuarie 2023.
Deși victoria lui Lula da Silva este a unui lider de 81 de ani, bazele sociale ale bolsonarismului rămân intacte. Rețelele de biserici evanghelice, care reprezintă peste un sfert din populația Braziliei, constituie un pilon de susținere pentru dreapta. De asemenea, în Serbia, patru alegători din zece au votat pentru continuitate, ceea ce indică faptul că forțele de extremă dreaptă nu au dispărut, ci își păstrează baza electorală și influența instituțională.
Evoluțiile politice de la Belgrad și Brasília subliniază faptul că schimbarea conducătorilor nu garantează automat schimbarea regulilor de guvernare. În ambele țări, instituțiile, administrația și rețelele de influență rămân parțial în controlul vechilor structuri de putere. O victorie electorală poate schimba cine ocupă funcțiile, dar transformarea profundă a unui stat capturat necesită mai mult decât un moment de vot, pentru a evita repetarea modelelor de instabilitate din trecut.