Europarlamentarul Andi Cristea a avertizat că Uniunea Europeană se confruntă cu o discrepanță majoră de putere de calcul față de Statele Unite. În timp ce SUA controlează aproximativ 75% din puterea globală de calcul, Uniunea Europeană deține doar 5% din acest segment tehnologic. Cristea a subliniat că Europa produce prea puțină inteligență artificială, ceea ce pune în pericol suveranitatea tehnologică a continentului și transformă regiunea într-o simplă piață de consum.
Problema centrală este că Europa se concentrează pe protecția împotriva unei tehnologii pe care nu o construiește în principal. Andi Cristea a explicat faptul că, deși reglementările precum AI Act sunt necesare pentru a asigura supravegherea umană și siguranța, acestea nu pot suplini lipsa banilor. În România, utilizarea tehnologiei AI în companii este de doar 5,2%, un nivel mult sub media europeană de 20%, ceea ce indică o lipsă de pregătire la nivel de stat.
În ceea ce privește sectorul medical, europarlamentarul a susținut poziția Ursulei von der Leyen privind rolul asistenței tehnologice. Inteligența artificială poate îmbunătăți diagnosticul, de exemplu prin screening de mamografie, dar decizia finală trebuie să rămână la om. Cristea a insistat că responsabilitatea pentru decizii vitale, precum un diagnostic sau o sentință, trebuie să aibă întotdeaurea un nume și un prenume, nu un algoritm.
Discrepanța financiară este una masivă, un singur grup privat din SUA poate valora cât întregul buget multianual al Uniunii Europene pe șapte ani. Europa planifică investiții de 10 miliarde de euro din bani publici, sperând să atragă încă 10 miliarde din surse private. În contrast, companiile americane investesc aproximativ 700 de miliarde de dolari în infrastructura pentru inteligența artificială, evidențiind o diferență de scară extremă.
Pentru a deveni un pol tehnologic, România trebuie să prioritizeze proiectul RO AI Factory, parte a programului EuroHPC. Infrastructura, care include un supercomputer optimizat pentru AI, va fi găzduită de ICI București împreună cu Politehnica București și alte instituții. România trebuie să treacă de la o strategie teoretică la proiecte concrete în sănătate, agricultură și administrație, pentru a nu rămâne doar un consumator de tehnologie importată.
În contextul actual, România se confruntă cu o investiție în cercetare-dezvoltare de doar 0,5% din PIB, un nivel mult sub media europeană de 2,2%. Această lipsă de finanțiere este critică, deoarece specialiștii ICT reprezintă doar 2,8% din populația ocupată în România, față de media UE de 5%. Fără o creștere a investițiilor în educație digitală și infrastructură de calcul, țara riscă să rămână irelevantă în economia viitorului.