Compania americană de apărare Anduril analizează posibilitatea de a produce rachetele interceptoare Steelfin pe teritoriul Europei. Strategia include explorarea unor colaborări strânse cu industria militară din Polonia, într-un context în care statele europene prioritizează extinderea capacităților de apărare antiaeriană. Această mișcare vizează adaptarea ofertelor de armament la nevoile de securitate ale continentului, conform informațiilor furnizate de Reuters.
Brian Moran, vicepreședintele Anduril pentru Europa, a exprimat interesul firmei de a lucra direct cu autoritățile și companiile poloneze pentru dezvoltarea și fabricarea acestui sistem de apărare. Moran a subliniat că Steelfin ar putea deveni o capacitate dezvoltată împreună cu beneficiarii și industria din Polonia, însă a menționat că firma ia în considerare și alte colaborări cu parteneri și clienți europeni. Proiectul este unul de lungă durată, deoarece noile rachete Steelfin urmează să înceapă testele de zbor abia în anul 2027.
Sistemul Steelfin este prezentat ca o alternativă mai accesibilă financiar, având potențialul de a completa sistemele de apărare antiaeriană deja utilizate, precum Patriot. Cererea pentru astfel de tehnologii a crescut semnificativ deoarece conflictele din Ucraina și din regiunea Golfului au epuizat stocurile de rachete interceptoare. Această situație a generat întârzieri în livrări, forțând guvernele să caute soluții rapide pentru accelerarea producției de armament pe plan global.
Anduril desfășoară deja negocieri pentru fabricarea în Polonia a rachetelor de croazieră Barracuda-500, în parteneriat cu grupul de stat polonez de armament PGZ. Discuțiile implică divizia WZL-2 a PGZ, Ministerul polonez al Apărării și alte instituții guvernamentale. Polonia este considerată unul dintre statele NATO cu cele mai ridicate cheltuieli militare raportate la PIB, încercând să își consolideze industria națională și să reducă dependența de furnizorii externi.
Totuși, Brian Moran a avertizat că localizarea producției implică anumite riscuri și costuri suplimentare. Suveranitatea industrială presupune cheltuieli și poate afecta calendarul livrărilor, aspecte care trebuie evaluate în raport cu amenințările actuale din Europa. Autonomia industrială oferă însă avantaje precum siguranța aprovizionării, capacitatea de întreținere a echipamentelor și controlul asupra actualizărilor software sau asupra modificărilor viitoare ale sistemelor militare.
Eforturile de consolidare a industriei de apărare în Europa apar într-un moment de tensiuni geopolitice ridicate. Statele europene și aliații NATO caută să își asigure o bază industrială autonomă pentru a răspunde rapid evoluțiilor de pe fronturile actuale. Această tranziție către producția locală este esențială pentru menținerea capacității de apărare pe termen lung și pentru reducerea vulnerabilităților în lanțurile de aprovizionare de armament.