Cercetătorii de la Harvard Medical School au descoperit că o inimă transplantată începe să adopte vârsta biologică a corpului în care este introdusă. Studiul, publicat pe platforma bioRxiv, a fost coordonat de biologul molecular Jesse Poganik și oferă o perspectivă nouă asupra procesului de îmbătrânire a organelor. Această descoperire ar putea schimba radical modul în care sunt selectați donatorii de organe pentru pacienții care așteaptă un transplant.
Pentru a testa această ipoteză, echipa de cercetare a utilizat modele de șoareci de vârste diferite, realizând transplanturi de inimă între aceștia. Metoda experimentală a presupus conectarea unei a doua inimi la vasele de sânge ale gâtului șoarecelui receptor, menținând în același timp inima originală. După o perioadă de monitorizare de 4-6 luni, analizele au demonstrat că inimile bătrâne devin mai tinere în corpurile șoarecilor tineri, în timp ce cele tinere îmbătrânesc mai rapid la receptorii vârstnici.
Validarea rezultatelor a fost realizată prin analiza țesuturilor cardiace prelevate de la 11 pacienți umani în timpul monitorizării post-transplant. În cadrul acestui grup de studiu, diferențele de vârstă dintre donatori și receptori au variat între 24 și 50 de ani. Cercetătorii au observat că vârsta biologică a inimilor transplantate era mult mai apropiată de cea a receptorilor decât de cea a donatorilor de origine, confirmând tendința observată în modelele animale.
Analiza datelor funcționale colectate de la sute de pacienți la un an după intervenție a întărit aceste concluzii. Structura și funcția inimilor sunt strâns legate de vârsta biologică a receptorului, nu de cea a donatorului. De exemplu, capacitatea de exercițiu și consumul maxim de oxigen au scăzut odată cu creșterea vârstei receptorului, indiferent de vârsta inimii primite. Acest lucru indică faptul că mediul sistemic influențează direct performanța organului.
Echipa condusă de Jesse Poganik a identificat modificări specifice în procesele mitocondriale și metabolice ale inimilor transplantate. Cercetătorii afirmă că datele oferă dovezi despre asimilarea vârstei biologice a țesuturilor în medii sistemice heterocronice. Deși rezultatele sunt promițătoare, studiul nu clarifică dacă această rejuvenare biologică se traduce în beneficii pe termen lung sau dacă alte organe transplantate urmează același tipar de transformare moleculară.
În prezent, protocoalele medicale preferă inimile de la donatori sub 45 de ani, iar puține programe acceptă organe de la persoane peste 50 de ani. Dacă aceste descoperiri vor fi validate pe termen lung, criteriile de selecție ar putea fi extinse, permițând utilizarea unor inimi mai vechi pentru pacienții tineri. Această schimbare ar putea extinde semnificativ baza de donatori disponibili și ar putea salva numeroase vieți în cadrul sistemelor de transplant.