Mircea Dincă, un cercetător român și profesor la Princeton University, lucrează la dezvoltarea unor materiale sintetice avansate pentru rezolvarea unor probleme tehnologice majore. Aceste materiale, cunoscute sub numele de metal-organic frameworks (MOFs) sau rețele metal-organice, sunt proiectate la nivelul porilor de ordinul nanometrilor. Obiectivul principal al cercetării este utilizarea acestor structuri pentru stocarea energiei și pentru captarea apei din atmosferă, prin manipularea arhitecturii moleculare.
Structura MOF-urilor este formată din rețele cristaline compuse din noduri metalice conectate prin molecule organice, ceea ce generează o porozitate extremă. Această caracteristică permite unor cantități infime de material, de doar câteva grame, să prezinte o suprafață internă comparabilă cu cea a unui teren de fotbal. Acest volum uriaș de spațiu la scară moleculară este esențial pentru captarea și stocarea selectivă a anumitor molecule specifice.
O barieră importantă a acestor materiale era faptul că erau, în general, foarte slab conductoare de electricitate, în ciuda porozității lor ridicate. Echipa condusă de Mircea Dincă a reușit să contribuie la dezvoltarea unei noi clase de MOF-uri care sunt conductoare electric, schimbând modul în care pot fi utilizate. Într-un stududiu publicat în Nature Materials, laboratorul a demonstrat un supercondensator care folosește un MOF conductiv ca unic material activ al electrozilor.
Cercetările se concentrează și pe controlul dimensiunii porilor pentru a capta apa din aer chiar și în condiții de umiditate scăzută. Într-un studiu publicat în Nature Communications, un MOF specializat a demonstrat capacitatea de a absorbi apă la o umiditate relativă de doar 4,3%. Materialul a atins o capacitate maximă de 0,41 grame de apă pentru fiecare gram de substanță, menținându-și performanța pe parcursul a peste 500 de cicluri de utilizare.
Mircea Dincă, născut la Făgăraș, are o carieră academică de excepție, având un parcurs care include MIT și Princeton University. După ce a absolvit Princeton în 2003 și a obținut doctoratul la University of California, Berkeley în 2008, a activat ca profesor la MIT timp de peste un deceniu. Din anul academic 2025–2026, acesta va ocupa funcția de Alexander Stewart 1886 Professor of Chemistry la Princeton.
Importanța acestui domeniu de studiu a fost confirmată la nivel global în anul 2025, când Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat lui Susumu Kitagawa, Richard Robson și Omar M. Yaghi. Aceștia au fost laureați pentru dezvoltarea rețelelor metal-organice, tehnologie pe care Academia Regală Suedeză a sublipsiat-o pentru potențialul său în captarea dioxidului de carbon și a gazelor.