Anna Lembke, specialistă în medicina adicțiilor la Universitatea Stanford, avertizează asupra dificultății de a recunoaște granița dintre plăcere și dependență într-o lume dominată de internet. În cadrul unui interviu, cercetătoarea explică faptul că societatea actuală este dependentă de dopamină, substanța responsabilă pentru senzația de fericire. Această stare de dependență este accentuată de tehnologie, care oferă recompense imediate, dar poate crea doar o iluzie a conexiunii umane reale.
Conform lui Anna Lembke, persoanele care suferă de dependență tind să fie observatori slabi ai propriului comportament, supraestimând beneficiile și subestimând efectele negative. Un semnal clar de alarmă poate veni de la persoanele din jurul nostru, precum partenerii sau copiii, care observă absența noastră din cauza utilizării excesive a telefonului. O metodă de testare a nivelului de dependență este încercarea de a renunța la un anumit comportament pentru o perioadă, pentru a vedea cât de dificilă este încercarea.
Pentru a gestiona procesul de recuperare, Anna Lembke recomandă stabilirea unor limite clare și utilizarea unor strategii de autocontrol, precum scrierea unei liste cu motivele schimbării. Ea sugerează că implicarea familiei sau a unui prieten poate facilita procesul, transformând schimbarea într-un efort colectiv. De asemenea, pregătirea mentală pentru disconfortul inițial, care poate include iritabilitate sau probleme de somn, este esențială până când circuitele recompensei din creier se reechilibrează.
Tehnologia poate fi înlocuită prin activități din mediul analog, precum lectura ziarelor sau ascultarea muzicii de pe vinil, pentru a cultiva un echilibru sănătos. Anna Lembke observă că tinerii încep să caute activități practice, precum gătitul sau fotografia pe film, pentru a evita spirala digitală. În loc de accesul constant pe rețelele sociale, experta propune alocarea unui interval de timp bine definit pentru activitatea online, pentru a evita pierderea controlului asupra experienței de viață.
Problema performanței constante și a productivității extreme este abordată ca un factor de epuizare care necesită utilizarea de stimulente și sedative. Anna Lembke menționează că cultura capitalismului și a performanței poate duce la o dependență de muncă, care funcționează ca o bandă de alergare fără un scop real. Ea recomandă încetinirea ritmului vieții și asigurarea odihnei înainte de atingerea stadiului de epuizare, pentru a evita sentimentul de gol interior cauzat de sacrificarea sănătății mentale.
Dependența este considerată o boală cronică, similară cu afecțiunile cardiace sau astm, care necesită abordare medicală și poate afecta întregul sistem familial. În România, discuțiile despre dependențe sunt adesea complicate de stigmatizarea socială, ceea ce poate împiedica accesul la ajutor specializat. Într-un context mai larg, societatea se confruntă cu diverse forme de dependență, de la utilizarea tehnologiei până la jocuri de noroc sau consumul de substanțe, necesitând o înțelegere medicală profundă.