Europa se confruntă cu un decalaj tehnologic semnificativ în era inteligenței artificiale, nu din lipsă de resurse financiare sau de talent, ci din cauza reglementărilor proprii, susține economistul Carl Frey. Într-un interviu acordat revistei CRONICILE, expertul de la University of Oxford a explicat faptul că continentul ratează revoluția software, intrând într-o poziție de urmăritor în raport cu Statele Unite. Această situație este cauzată de o serie de bariere structurale care împiedică dezvoltarea ecosistemelor de inovare.
Unul dintre principalele obstacole identificate de Carl Frey este fragmentarea pieței digitale, care nu beneficiază de o armonizare similară cu cea existentă în sectorul bunurilor manufacturate. În timp ce Europa a reușit să mențină o competitivitate în industrii precum farmaceutica sau chimia, sectorul digital suferă din cauza lipsei unei piețe unice. Această limitare a dimensiunii pieței plafonează randamentul inovației, împiedicând scalarea rapidă a soluțiilor tehnologice noi pe întreg continentul.
Reglementările stricte, având în vedere GDPR ca exemplu central, reprezintă un cost de conformitate care afectează disproporționat firmele tinere. În timp ce marile corporații pot absorbi aceste cheltuieli prin departamente specializate, start-up-urile se confruntă cu bariere de intrare extrem de ridicate. Carl Frey subliniază că aceste reguli devin un impediment pentru companiile care doresc să inoveze, limitând dinamismul necesar pentru a concura cu liderii tehnologici globali.
Sistemul financiar european este un alt factor de vulnerabilitate, fiind excesiv de dependent de finanțarea bancară. Spre deosebire de modelul american, bazat pe capital propriu (equity), cel european se concentrează pe minimizarea riscului prin împrumuturi. Această abordare nu permite partajarea potențialului de creștere în cazul afacerilor de înalt risc, esențiale pentru tehnologie. Expertul recomandă dezvoltarea unor piețe de capital mai profunde pentru a susține proiectele inovatoare.
În ceea ce privește resursele umane, Europa nu reușește să atragă talentele de top din cauza diferențelor salariale masive față de Statele Unite. Academicienii și cercetătorii preferă mediul american nu doar pentru calitatea vieții, ci și pentru bugetele de cercetare mult mai mari. Carl Frey menționează că fondurile alocate pentru atragerea talentului european sunt insuficiente, fiind comparabile cu o „nimica toată” în contextul competiției globale pentru minți.
Competiția tehnologică a evoluat de la o simplă problemă de eficiență economică către o chestiune de securitate și geopolitică. Deciziile politice, precum restricționarea accesului la anumite modele de AI, arată că leadershipul tehnologic va dicta influența națiunilor în viitor. Europa trebuie să adopte o strategie agresivă de atragere a companiilor și a talentului pentru a nu rămâne dependentă de tehnologiile furnizate de alte puteri.