O echipă de cercetători din Țările de Jos a realizat un experiment pentru a evalua rolul vegetației naturale în protecția coastelor împotriva furtunilor extreme. Specialiștii au utilizat o suprafață de 306 metri pătrați de mlaștină sărată, adusă într-un laborator pentru a fi supusă unor valuri de până la doi metri. Testarea a durat 21 de ore, având ca scop simularea impactului unor condiții meteorologice severe asupra ecosistemelor de coastă.
Experimentul a fost desfășurat în Delta Flume, o instalație de aproximativ 300 de metri lungime, care este considerată cel mai mare generator de valuri de acest tip la nivel mondial. Materialul de testare a fost extras din rezervația Peazemerlannen, situată pe coasta Mării Wadden. Blocurile de sol și vegetație, care aveau o greutate cuprinsă între 3.000 și 6.000 de kilograme fiecare, au fost transportate pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri până la locația de testare.
Rezultatele au arătat că, deși vegetația a fost afectată sever, stabilitatea solului a fost surprinzător de mare. După cele 21 de ore de expunere la valuri cu înălțimi între 0,75 și 2 metri, stratul de sol a pierdut în medie doar aproximativ șapte milimetri de sediment. Totuși, biomasa de deasupra solului a suferit pierderi masive, rămânând la final doar 20-25% din cantitatea inițială, iar lungimea tulpinilor fiind redusă cu 47%.
Eficacitatea protecției depinde direct de mărimea undelor care lovesc mlaștina. În cazul valurilor de până la un metru, mlaștina a reușit să reducă energia acestora cu până la 50%. În schimb, pentru valurile care au depășit pragul de un metru, capacitatea de protecție a scăzut semnificativ, diminuarea energii nu depășind pragul de 10%. Acest lucru indică faptul că ecosistemele naturale nu pot înlocui complet infrastructura de protecție precum digurile sau barajele.
Deși nu pot fi singurele bariere, aceste zone pot servi drept un prim strat de apărare. Ele pot reduce forța valurilor înainte ca acestea să atingă zidurile de protecție sau alte structuri construite de om. Acest mecanism este crucial pentru gestionarea riscurilor de inundație, oferind o barieră suplimentară în fața infrastructurii de coastă deja existentă, care este responsabilă pentru siguranța teritoriului.
Importanța acestor studii este majoră pentru regiunile cu risc ridicat de inundare, precum Țările de Jos. În această țară, aproximativ un sfert din întregul teritoriu se află la o altitudine sub nivelul mării. Protejarea acestor zone împotriva furtunilor și a creșterii nivelului oceanului rămâne o prioritate strategică pentru stabilitatea și siguranța populației și a infrastructurii naționale.