România înregistrează un decalaj de competitivitate față de statele vecine în ceea ce privește adoptarea inteligenței artificiale generative, conform datelor prezentate de Microsoft. Deși rata de adopție a crescut de la 17,6% în luna mai la 18% în raportul AI Diffusion Report, țara ocupă doar locul 65 dintr-un total de 147 de state analizate. Această evoluție indică o creștere, dar una insuficient de rapidă pentru a menține poziția în regiune.
Comparația cu piețele din apropiere evidențiază dimensiunea prăpastiei tehnologice pe care România trebuie să o depășească. În Cehia rata de adopție este de 31,2%, în Polonia ajunge la 32%, iar în Ungaria este de 33%, ceea ce înseamnă că toate aceste țări depășesc România cu peste 13 puncte procentuale. Gabriela Popescu, CEO Microsoft România, subliniază că, în timp ce țările nordice depășesc pragul de 55%, în Orientul Mijlociu adopția atinge 80%.
Problema nu este cauzată de lipsa de competențe sau de lipsa accesului la tehnologie, deoarece România are o industrie IT solidă. Microsoft are peste 2.000 de angajați în București, Timișoara și Iași, dintre care aproximativ 900 sunt ingineri, iar în 2025 aceștia au înregistrat 35 de patente. Gabriela Popescu afirmă că talentul și disponibilitatea tehnologiei sunt prezente, însă lipsa vitezei în luarea deciziilor și în implementarea schimbărilor limitează progresul național.
În economia românească se observă două viteze distincte de digitalizare, sectorul privat fiind mult mai agil decât cel public. Companiile private adoptă tehnologia pentru a rămâne competitive și pentru a evita costurile mari, în timp ce administrația publică are un ritm de implementare mult mai redus. Gabriela Popescu menționează că, deși sectorul public a identificat calea digitalizării, deciziile nu se iau cu aceeași rapiditate ca în țările vecine.
Pentru a accelera procesul, este necesară o strategie națională coerentă și o instituție responsabilă care să servească drept motor pentru digitalizare. Gabriela Popescu susține că România a avut acces la sume foarte mari de bani alocate pentru digitalizare, însă există o problemă de execuție. Fără o viziune clară și o capacitate de a scala proiectele la nivel de țară, riscul de a pierde competitivitatea în fața economiilor regionale rămâne ridicat.
Digitalizarea este un proces critic pentru modernizarea infrastructurii și a serviciilor de stat, influențând direct eficiența administrativă. În România, implementarea unor sisteme noi, precum platformele pentru plata rovinietei, depinde de capacitatea de a trece de la proiecte izolate la soluții operaționale la scară largă. Această tranziție necesită o coordonare între resursele financiare disponibile și viteza de implementare instituțională.