Tehnologia inteligenței artificiale a schimbat fundamental natura supravegherii, trecând de la simpla înregistrare a imaginilor la interpretarea exactă a datelor. În prezent, sistemele nu doar văd persoanele, ci le reconstruiesc traseul, le estimează riscul și le creează profiluri detaliate fără acordul acestora. Această evoluție permite corelarea informațiilor de la telefoane, mașini, rețele sociale și baze de date guvernamentale, transformând datele individuale într-un portret precis și imposibil de contestat de către cetățean.
Un exemplu relevant este compania Palantir, care demonstrează cum software-ul poate conecta baze de date care anterior existau separat în instituții diferite. Colaborarea cu agențiile federale americane, inclusiv cu autoritatea de imigrare, evidențiază capacitatea de a pune laolocă informații care, luate individual, par banale. Prin conceptul de data fusion, sistemele construiesc profiluri extrem de precise, integrând detalii despre călătorii, adrese și activități online, oferind instituțiilor un instrument de control fără precedent.
Implementarea acestor tehnologii este vizibilă și în Europa, unde Londra pregătește instalarea camerelor de recunoaștere facială în timp real pe Oxford Street. Această infrastructură permanentă va compara fețele trecătorilor cu liste de persoane căutate, după un proiect-pilot în Croydon care a generat 173 de arestări. În Australia, un experiment similar a scanat peste 131.000 de fețe într-o singură săptămână, rezultând 33 de alerte și 18 arestări, deși majoritatea persoanelor analizate nu erau suspecte.
Riscul major constă în faptul că controlul începe atunci când inteligența artificială stabilește ce merită să vedem, direcționând atenția autorităților. Chiar dacă un polițist ia decizia finală, contextul este deja modificat de un algoritm care stabilește ierarhia suspiciunii. Această formă de supraveghere este mult mai greu de auditat decât scenariul în care un robot ia decizii autonome, deoarece influențează subtil modul în care oamenii interpretează riscul și iau măsuri.
Uniunea Europeană a încercat să limiteze aceste riscuri prin AI Act, interzicând poliția predictivă bazată pe profilare și scorul social. Deși regulamentul este criticat pentru că ar putea sufoca inovația, interdicțiile privind recunoașterea emoțiilor la locul de muncă sau în școli rămân în vigoare. Obiectivul este de a preveni transformarea democrațiilor în regimuri de supraveghere totală, menținând un cadru legal care să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor.
În contextul digitalizării accelerate, administrația publică din România va integra probabil aceste tehnologii treptat, sub formă de actualizări de software în poliție sau la frontieră. Deși tehnologia poate salva vieți, identificând persoane dispărute sau detectând arme, întrebările de guvernanță rămân deschise. Este esențial să stabilim cine controlează datele și ce limite impunem algoritmilor, pentru a evita ca un stat digital să devină pur și simplu un stat care controlează excesiv.