Progresele rapide în domeniul inteligenței artificiale și al biotehnologiei generează noi temeri legate de dezvoltarea armelor biologice. Tehnologiile moderne permit analiza și modificarea agenților patogeni cu o precizie tot mai mare, proces facilitat de capacitatea inteligenței artificiale de a procesa volume uriașe de date într-un timp foarte scurt. Această evoluție preocupă deja comunitatea științifică, serviciile de securitate și diverse organizații internaționale de pe tot globul.
Serviciile de securitate monitorizează cu atenție aceste schimbări tehnologice. În octombrie 2026, Ken McCallum, directorul serviciului britanic de informații interne MI5, a avertizat că inteligența artificială ar putea amplifica riscurile asociate armelor biologice deja existente. Mai mult, acesta a subliniat că tehnologia poate facilita apariția unor noi tipuri de astfel de arme, inclusiv în mâinile unor actori nestatali care ar putea exploata aceste vulnerabilități.
Compania americană de inteligență artificială Anthropic a raportat deja incidente care confirmă aceste temeri. Într-un raport publicat în septembrie 2026, compania a menționat că a identificat și blocat mai multe încercări de utilizare a sistemului Claude în contexte legate de posibile cercetări privind arme biologice. Printre solicitările detectate s-au numărat cereri pentru finanțarea unor cercetări de tip „gain-of-function” și studii privind variante ale gripei aviare care ar putea fi mai ușor transmisibile la mamifere.
Controlul acestor tehnologii este extrem de dificil din cauza conceptului de „dublă utilizare”. Aceeași cercetare sau aceleași echipamente de laborator utilizate pentru dezvoltarea vaccinurilor și a medicamentelor pot servi, teoretic, și unor obiective militare. Această delimitare între cercetarea medicală legitimă și potențialul de abuz reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru autorități, deoarece un atac biologic poate fi confundat inițial cu o epidemie naturală.
Armele biologice, care includ bacterii, viruși sau toxine precum antraxul, sunt interzise prin Convenția privind armele biologice (BWC), care a intrat în vigoare în 1975. Această convenție interzice dezvoltarea, producerea și stocarea acestor agenți, însă, spre deosebire de armele chimice supravegheate de OPCW, nu există un mecanism de verificare comparabil. Controlul se bazează în principal pe transparență și raportări voluntare, din cauza temerilor ca inspecțiile să expună cercetări medicale sensibile.
Istoria a demonstrat că interdicțiile formale nu garantează siguranța totală. Un exemplu relevant este incidentul din 2001, când, la scurt timp după atentatele de la 11 septembrie din Statele Unite, au fost trimise scrisori conținând spori de antrax. Acest atac a dus la infectarea a 22 de persoane și la decesul a cinci persoane, evidențiind dificultatea de a preveni utilizarea agenților biologici în scopuri teroriste.