O nouă cercetare publicată în revista PNAS Nexus la 29 septembrie 2026 infirmă afirmațiile istorice privind capacitatea Germaniei naziste de a produce o bombă atomică. Echipa de cercetători, condusă de Patrick J. Park de la Universitatea Columbia din New York, a analizat date istorice și mostre de uraniu pentru a determina stadiul real al proiectului nuclear german. Studiul demonstrează că reactorul B8 nu era aproape de finalizare, în ciuda declarațiilor făcute de liderii proiectului la sfârșitul războiului.
Fizicianul german Werner Heisenberg susținea, încă din 1947, că reactorul nuclear B8 era aproape gata și că îi lipsea doar o cantitate relativ mică de uraniu pentru a funcționa. Totuși, noile investigații criminalistice asupra a două cuburi de uraniu supraviețuitoare arată o realitate diferită. Cercetătorii au stabilit că reactorul german deținea mai puțin de jumătate din cantitatea de apă grea și aproximativ jumătate din cantitatea de uraniu necesară pentru a declanșa o reacție în lanț continuă.
Analiza matematică a arătat că reactorul B8 conținea un total de 664 de cuburi de uraniu, cu o greutate de 2,32 kilograme fiecare, însumând 1.540 de kilograme. Pentru a susține o reacție de fisiune, cercetătorii au calculat că ar fi fost necesar un inventar de cel puțin 1.200 de cuburi. Patrick Park, doctorand la Universitatea Princeton, a explicat că erorile lui Heisenberg au fost probabil cauzate de calcule aproximative și de circumstanțele dificile ale războiului, când proiectul a fost mutat într-o pivniță de rocă la Haigerloch.
O altă barieră critică a fost lipsa de resurse pentru un reactor bazat pe grafit, o alternativă utilizată de Statele Unite. Deși grafitul ar fi putut fi o soluție, aprovizionarea locală de cărbune din Germania conținea niveluri ridicate de bor, un element care absoarbe neutronii și face grafitul inutil pentru acest scop. În ceea ce privește apa grea, reactorul B8 dispunea de doar 1.400 de litri, deși avea nevoie de peste 3.000 de litri pentru funcționare optimă.
Eforturile germane de a obține apă grea au fost limitate de producția unei singure fabrici din Norvegia, ocupată de Germania între aprilie 1940 și mai 1945. Rezultatele studiului indică faptul că reactorul ar fi avut nevoie de mai mult de două ori cantitatea de apă grea produsă pe parcursul întregului conflict. Astfel, cercetătorii au concluzionat că Germania nu ar fi putut construi nici un reactor funcțional, fie acesta cu apă grea sau cu grafit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dezvoltarea bombei atomice a fost realizată inițial de Statele Unite, tehnologia fiind utilizată pentru a forța capitularea Japoniei în august 1945. În perioada conflictului mondial, resursele tehnice și materiale ale axelor au fost sever limitate de bombardamente și de lipsa de aprovizionare. Această investigație aduce claritate asupra capacităților tehnologice reale ale Germaniei în ultimele luni ale războiului, refutând mitul unei proximități iminente de o armă nucleară.