OpenAI a prezentat un nou asistent personal, denumit „dots”, capabil să execute sarcini și să monitorizeze obiectivele utilizatorilor fără a aștepta o comandă directă. Acest sistem de inteligență artificială poate verifica programul, poate identifica termene limită și poate pregăti documente necesare proiectelor în timp ce utilizatorul se ocupă de alte activități. Tehnologia marchează o schimbare de paradigmă față de modul tradițional de utilizare a ChatGPT, bazat pe interacțiunea prin întrebări și răspunsuri.
Pentru a funcționa eficient, asistentul are nevoie de acces la informații personale, cum ar fi calendarul, serviciile de e-mail sau instrumentele de lucru. Prin conectarea acestor aplicații, sistemul poate identifica întâlniri suprapuse sau poate analiza documente pentru a pregăti rapoarte periodice. OpenAI precizează că, în timpul activității proactive desfășurate în fundal, asistentul utilizează instrumente cu acces de tip „doar pentru citire”, ceea ce înseamnă că nu poate modifica documente sau controla calculatorul fără permisiuni suplimentare.
Capacitatea de anticipare a nevoilor implică și riscuri legate de gestionarea datelor și de momentul intervenției. Un experiment menționat de Alexander Embiricos, reprezentant al OpenAI, a evidențiat o limită a tehnologiei: asistentul a avertizat utilizatorul despre o suprapunere de activități cu doar trei minute înainte de eveniment. Deși informația a fost corectă, avertismentul a venit prea târziu pentru a fi util, subliniind dificultatea de a identifica momentul optim pentru intervenție.
Accesul la noul sistem „dots” este limitat în etapa actuală, fiind disponibil pentru abonații Pro din anumite țări, dar exclusiv pentru Spațiul Economic European, Regatul Unit și Elveția. Utilizatorii din România nu primesc automat acces la această funcție, deoarece implementarea este treptată. Deși asistentul este inclus în abonamentele eligibile fără costuri suplimentare, activitățile mai complexe pot fi supuse unor limite de utilizare, în funcție de tipul de cont deținut.
Deși asistentul poate trimite documente, cum ar fi o factură uitată, acesta necesită aprobarea explicită a utilizatorului pentru acțiuni care depășesc simpla consultare. Utilizatorii pot stabili reguli personalizate pentru a permite, interzice sau condiționa anumite operațiuni în aplicații. Această flexibilitate este esențială, deoarece concentrarea unei cantități mari de date personale într-un singur sistem poate duce la consecințe serioase în cazul unei erori de interpretare sau al unui acces necorespunzător la informații.
Evoluția asistenților digitali proactivi reflectă o tendință globală de integrare a inteligenței artificiale în fluxurile de lucru cotidiene. Această tranziție de la modelele de tip chatbot, care reacționează la solicitări, la agenți autonomi care anticipează nevoile, necesită un echilibru fin între utilitate și protecția datelor. Întrebarea centrală rămâne cât de multe informații personale sunt utilizatorii dispuși să partajeze pentru a obține un nivel ridicat de automatizare.