Eurodeputata austriacă Lena Schilling a expus dificultățile imense pe care le întâmpină persoanele vizate de deepfake-uri sexuale, subliniind că povara eliminării conținutului falsificat revine, în mod nejustificat, victimelor. Deși a beneficiat de sprijinul echipei sale și de resurse pentru a demarșa procesul de raportare, Schilling subliniază că majoritatea femeilor nu dispun de astfel de instrumente. Victima este forțată să identifice fiecare copie a imaginii sale și să reia cererile de ștergere de fiecare dată când materialul este reîncărcat pe internet.
Procesul de combatere a acestui tip de abuz este unul extrem de epuizant din punct de vedere mental și temporal. După ce o persoană necunoscută decide să expună o femeie la acest abuz, aceasta trebuie să revină constant la materialele abuzive pentru a le localiza pe diverse platforme. Chiar și atunci când o eliminare reușește, riscul ca o altă copie să fie publicată în alt loc este permanent, obligând victima să înceapă întreg procesul de la capăt, fără a avea nicio vinovă în această situație.
Cercetările organizației Agora Digitale Transformation arată că barierele sunt multiple, inclusiv faptul că site-urile care găzduiesc aceste materiale sunt adesea înregistrate în afara Europei. Benjamin Shultz și Yasmin Kirzeder, reprezentanți ai organizației, explică faptul că, deși legea din Franța pedepsește comunicarea materialelor sexuale falsificate, intervenția este complicată. Pentru utilizatori, dificultatea este redusă de motoarele de căutare, deoarece materialele pot apărea ușor în rezultatele Google, chiar dacă site-ul sursă este greu de închis.
O problemă majoră este modul în care fotografiile profesionale ale femeilor din viața publică sunt transformate în materie primă pentru abuz. Benjamin Shultz și Yasmin Kirzeder au observat că imaginile folosite pentru activitatea profesională sunt adunate pe forumuri lângă instrumente de „dezbrăcare” digitală. De asemenea, magazinele de aplicații accesibile în Europa oferă în continuare astfel de instrumente, creând un lanț în care intervenția unei singure platforme nu garantează dispariția conținutului din restul ecosistemului digital.
Impactul psihologic asupra victimelor este profund, manifestându-se prin anxietate, depresie și stres posttraumatic. Deși imaginile sunt fabricate, suferința este reală, iar tendința de a minimaliza faptele drept „glume” îngreunează recunoașterea agresiunii. Lena Schilling solicită ca platformele să își asume responsabilitatea pentru prevenirea răspândirii conținutului ilegal, argumentând că accesul la protecție nu ar trebui să depindă de resursele financiare sau de rețeaua de contacte a fiecărei femei afectate.
În cadrul Uniunii Europene, reglementările privind inteligența artificială vor introduce o interdicție asupra generării de reprezentări intime false începând cu data de 2 decembrie 2026. Această măsură vizează atât sistemele care produc materialul, cât și aplicațiile care permit transformarea fotografiilor obișnuite în imagini sexualizate. Totuși, Lena Schilling avertizează că o interdicție pe hârtie nu va proteja pe nimeni dacă autoritățile naționale nu vor fi pregătite să aplice regulile din prima zi de funcționare.