Utilizarea inteligenței artificiale în instituțiile publice din România poartă riscul de a deveni un instrument de justificare a deciziilor administrative opace. Există pericolul ca sistemele tehnologice să preia obiceiurile birocratice existente, oferind o aparență de obiectivitate prin argumentul că un algoritm a luat o anumită decizie. Astfel, cetățenii se pot confrunta cu procese care accelerează erorile sau care oferă doar răspunsuri standardizate, fără o explicație reală a motivelor din spatele unei decizii.
Un exemplu relevant este proiectul ION, prezentat de Guvern în martie 2023, care urma să funcționeze ca un consilier cu inteligență artificială. După o lună de la lansare, ministerul a raportat peste 2,5 milioane de vizite pe site și aproximativ 750.000 de mesaje și etichetări pe rețelele sociale. Deși proiectul a fost realizat pro bono, eficacitatea sa rămâne sub semnul întrebării, deoarece volumul mare de date colectate nu garantează că problemele semnalate de cetățeni sunt efectiv rezolvate.
În ceea ce privește controlul fiscal, președintele ANAF, Adrian Nica, a anunțat în mai 2026 dezvoltarea unui sistem AI pentru uniformizarea activității de control. Scopul acestui sistem este de a semnala inspectorilor situațiile în care aceștia încalcă jurisprudența, asigurând un tratament consecvent contribuabililor. Totuși, este esențial ca tehnologia să fie folosită nu doar pentru a verifica cetățenii, ci și pentru a identifica erori sau interpretări neunitare din interiorul propriu al instituției.
Achizițiile publice reprezintă un alt domeniu critic unde inteligența artificială ar putea impune o transparență necesară. Datele Comisiei Europene pentru 2024 arată că în România, 44% dintre contractele cu un singur ofertant fac parte din indicatorul european relevant, bazat pe datele din TED. Implementarea unor sisteme AI ar putea ajuta la identificarea cerințelor neobișnuit de restrictive sau a documentațiilor care necesită verificări, însă orice alertă produsă de un program trebuie analizată de oameni competenți.
Digitalizarea statului trebuie să evite fenomenul de „inteligență artificială cu pile”, unde criteriile sau rezultatele pot fi ajustate pentru a servi interese specifice. Un sistem bine construit ar trebui să permită urmărirea intervențiilor asupra algoritmilor și să ofere cetățenilor posibilitatea de a cere o reevaluare făcută de o persoană cu autoritate. Doar prin demonstrarea unor rezultate concrete, precum reducerea timpului de așteptare sau scăderea erorilor, proiectele de AI în sectorul public pot fi considerate de succes.
În prezent, rata de adopție a tehnologiilor de inteligență artificială în România rămâne semnificativ sub media europeană. Conform datelor pentru anul 2025, doar 5,2% dintre întreprinderile românești cu minimum zece angajați, din sectoarele monitorizate de Eurostat, utilizau tehnologii AI. La nivelul Uniunii Europene, această proporție este de 20%, ceea ce subliniază necesitatea unei creșteri a competențelor și a adoptării acestor soluții tehnologice pe teritoriul țării.