Un studiu publicat de Banca Reglementelor Internaționale (BIS) avertizează că finanțarea centrelor de date dedicate inteligenței artificiale poate concentra riscuri financiare semnificative în cadrul unui număr limitat de companii mari. Această concentrare de risc ar putea fi mult mai ridicată decât ceea ce indică în mod evident bilanțurile financiare ale acestor entități. Autorii analizei subliniază că utilizarea contractelor de leasing, a garanțiilor și a împrumuturilor către vehicule separate leagă strâns companiile tehnologice, investitorii și băncile.
Investițiile masive în infrastructura AI sunt susținute de cinci mari furnizori americani de infrastructură cloud, numiți hyperscaleri: Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle. Cheltuielile de capital ale acestor companii ar urma să depășească pragul de 800 de miliarde de dolari în anul 2026, o sumă care reprezintă aproximativ 2,5% din PIB-ul SUA. Până la data de 22 septembrie, emisiunile brute de obligațiuni ale acestor cinci companii au ajuns deja la 222 de miliarde de dolari, majoritatea având scadențe lungi.
Finanțarea acestor proiecte utilizează adesea vehicule cu scop special, care sunt separate juridic de companiile care utilizează infrastructura. Aceste vehicule pot deține centrele de date și pot emite titluri garantate cu active, veniturile lor provenind din contractele pentru capacitatea de calcul. Surse de piață indică faptul că există aproximativ 75–100 de miliarde de dolari în titluri legate de astfel de vehicule din afara bilanțurilor, în cursul anului 2026.
Pe lângă aceste structuri, datele furnizate de Moody’s indică angajamente de leasing de circa 1.200 de miliarde de dolari pentru marii hyperscaleri la jumătatea anului 2026. Din această sumă, aproximativ 820 de miliarde de dolari se referă la contracte care nu au început încă. Deși aceste obligații viitoare nu sunt identice cu datoria financiară deja înregistrată, ele reprezintă o componentă majoră a expunerii financiare pe termen lung în sectorul tehnologic.
Riscul de transmitere a pierderilor este accentuat de complexitatea relațiilor dintre actori. Un furnizor de cipuri poate deține participații în companii, poate cumpăra capacitate de calcul și poate garanta plăți, creând o rețea de dependențe. Băncile pot fi expuse simultan prin împrumuturi directe către proiecte și prin finanțarea fondurilor care dețin datoria vehiculului. În cazul în care beneficiarul întâmpină dificultăți, pierderile pot fi transmise pe multiple căi către investitorii instituționali.
În contextul piețelor globale, evaluările europene indică faptul că expunerile directe ale instituțiilor financiare din zona euro la creditul privat sunt relativ limitate. Totuși, există riscul ca reevaluările activelor și conexiunile dintre piețe să transmită pierderi către asigurători și fonduri de pensii. Autoritățile europene au subliniat necesitatea monitorizării dependențelor de furnizori externi și a riscurilor tehnologice, având în vedere creșterea și transparența redusă a pieței creditului privat.