Oamenii de știință dezvoltă Scentronic, o tehnologie inovatoare concepută pentru a introduce dimensiunea olfactivă în comunicarea digitală prin intermediul internetului. Sistemul, descris într-un studiu ca o interfață olfactivă pentru partajarea și transmiterea mirosurilor la distanță, utilizează un nas robotic pentru a identifica aromele într-un loc și a le converti în date digitale. Aceste informații sunt apoi trimise prin rețea, similar unei fotografii, pentru a fi recreate de un alt dispozitiv la mii de kilometri distanță.
Procesul tehnologic începe cu un nas electronic dotat cu șase senzori care detectează compușii organici volatili emanați din diverse substanțe. Fiecare senzor reacționează specific la moleculele detectate, generând un model de semnale electrice transformate ulterior în date digitale. Prin antrenarea unui sistem de inteligență artificială cu diverse seturi de mirosuri, cercetătorii au reușit să asigure recunoașterea modelelor specifice pentru fiecare parfum în parte.
Dispozitivul receptor utilizează mici recipiente cu lichid parfumat și discuri minuscule care pot vibra de peste 100.000 de ori pe secundă. Aceste vibrații forțează lichidul să treacă prin orificii microscopice, generând o ceață fină care eliberează mirosul, intensitatea putând fi ajustată prin modificarea vitezei de vibrație. Totuși, sistemul nu transmite mirosul real, ci folosește propria sursă de parfumuri pentru a crea o aproximare a originalului, fără a putea replica exact tipul unei anumite substanțe.
În prezent, repertoriul prototipului este limitat la cinci arome specifice: cafea, prăjitură, portocale, bere și vin roșu. Chunyu Yang, cercetător doctorand la Universitatea de Stat din Ohio și autor principal al studiului, a explicat că scopul proiectului este de a umple un gol pe piață, deoarece cercetările se concentrează de obicei pe vaz, auz și tact. Testele au arătat că nasul electronic identifică cele cinci categorii cu o precizie de cel puțin 96%.
Eficacitatea sistemului a fost testată și de către oameni, în cadrul unui experiment implicând 14 voluntari. Aceștia au reușit să identifice corect aromele produse artificial în aproximativ 73% din cazuri, conform rezultatelor publicate în revista Science Advances. Deși tehnologia este încă într-o fază de demonstrație a conceptului, cercetătorii își imaginează un viitor în care utilizatorii ar putea mirosi un parfum înainte de achiziție sau ar putea simți aroma unei cine de la distanță.
Tentative de integrare a mirosului în experiențe media nu sunt însă un fenomen complet nou în istoria tehnologiei. În anii 1960, cinematografele au testat sistemul Smell-O-Vision pentru a injecta parfumuri în sălile de cinema, iar ulterior, compania DigiScents a încercat să lanseze accesoriul iSmell pentru calculatoare. Proiectul american a fost însă închis în anul 2001, înainte ca produsul să fie pus la dispoziția consumatorilor de pe piață.